Terapia Gerson – alternativă naturală în tratamentul cancerelor

515]

Să-l ajutăm pe Cătălin

Să-l ajutăm pe Cătălin.

Cătălin Sandu, 25 ani, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila – Facultatea de Medicină Generală promoția 2011, este colegul  nostru care trece prin cel mai greu examen. Are nevoie de noi, de ajutorul nostru, al tuturor. Financiar și moral. Acum.

Veştile bune pentru Cătălin vin din Germania – o clinică din Freiburg are o mare experienţă în tratarea acestei patologii UNICE la noi în ţară.

Pentru a începe marea bătălie a vindecării, Cătălin are nevoie de sprijinul nostu, al tuturor.

Este un tânăr medic ce a muncit enorm pentru a deveni capabil să salveze vieţi, aşa că trebuie să-l ajutăm să-şi îndeplinească menirea.

CREZI, SPERĂ, TRĂIEŞTE!

În fiecare zi,  văzîndu-l pe Ştefănuţ Victor – băieţelul cu chip de înger blond – cum  îşi trăieşte copilăria chinuită de o boală incurabilă, ca pe o viaţă normală, pentru că el nu ştie altă viaţă,   ne amintim să nu ne mai plîngem din nimic, să ne bucurăm de ceea ce avem, să schimbăm ce se poate schimba în viaţa noastră, să acceptăm ce nu se poate schimba, să visăm realist la „mai bine”, fără regrete, fără încrîncenare, fără ură.

Dacă sorbi frumuseţea fiecărei zile, dacă  te poţi bucura de lumina soarelui şi de luminiţele din ochii copiilor tăi sau ai altora, dacă poţi vedea în viitor prin ochii lor, dacă rămîi drept cînd şuierul ameţitor al evenimentelor te năuceşte, dacă rămîi bun într-o lume nebună,  dacă poţi să păstrezi în sufletul tău, fără a afişa neapărat, Credinţa în Ceva sau Cineva care veghează asupra noastră dar PRIN NOI, care ne ajută dacă ne ajutăm singuri, care ne iubeşte dacă iubim, care ne acceptă aşa cum suntem deşi  ar dori să fim mai buni…..atunci mai sunt speranţe pentru biata Omenire, prea  frămîntată, prea debusolată, prea orbită de nimicuri distructive.

LA MULŢI ANI, STEFĂNUŢ!

Pe 11 februarie Ştefan a împlinit 3 ani. Aştepta această zi de ceva vreme pentru că ştia că va primi multă atenţie şi multe daruri. Spre deosebire de anul trecut cînd aniversarea lui l-a găsit într-o stare gravă, de data asta s-a simţit bine şi s-a bucurat cu toată inima lui de copil bun de darurile primite. A „comandat” din timp pentru ziua lui un tort de ciocolată, artificii şi şampanie de copii.

Dar cel mai preţios dar de care are nevoie, se lasă prea mult aşteptat.
Ne rugăm ca Dumnezeu să găsească, atunci cînd va vrea El, calea cea mai bună pentru ca Ştefan să aibă o viaţă normală, fără transfuzii şi perfuzii de care depinde viaţa lui, fără spitale şi analize permanente, fără riscuri şi complicaţii greu de stăpînit, fără eticheta de „copil cu handicap grad I”.

 

Îi dorim o viaţă lungă şi fericită lui şi tuturor copiilor bolnavi

Stefan diaconu vă doreşte sărbători fericite!

DECEMBRIE 2010

O vară liniştită pentru Ştefănuţ Victor Diaconu


Ştefănuţ Diaconu, se dovedeşte a fi un băieţel tare viteaz căci, la vîrsta lui fragedă de numai 2 ani şi jumătate, a ajuns să înţeleagă şi să accepte resemnat tratamente chinuitoare pentru oricine, nu numai prin durerile provocate de injecţii şi transfuzii, cît mai ales prin continuarea lor la nesfîrşit, zi de zi, fără altă şansă de scăpare decît acel transplant de măduvă teribil de riscant si totuşi singura soluţie radicală.
Au trecut 6 luni de la consultul la Clinica Gaslini din Genova, care a preluat cazul lui şi caută cel mai potrivit donator de măduvă. Ultimele veşti de la Clinică sunt şi bune şi îngrijorătoare. Pe de o parte, ne-au spus că au găsit 2 potenţiali donatori din S.U.A., care par destul de potriviţi, adică 7 din 8 caractere sunt identice. Pe de altă parte, ne-au sfătuit să mai aşteptăm pînă pe la 3-4 ani, poate apare donatorul perfect. Senzaţia noastră e că trag de timp să mai crească copilul. Se tem să intervină. Sunt riscuri prea mari, iar el e prea mic şi slab! Dacă intervenţia eşuează, e imaginea lor în joc.
Îngrijorarea noastră are două surse:
– dacă alegem să facă intervenţia acum, în ciuda recomandării medicilor de a mai aaştepta pînă la 3 sau chiar 4 ani, riscăm un eşec al intervenţiei.
– dacă amînăm transplantul pentru anul următor, riscăm să pierdem finanţarea din fondul Ministerului Sănătăţii.
E o decizie grea, dar sperăm că Dumnezeu ne va ajuta să luăm decizia cea mai bună pentru copil.
Deocamdată, Ştefan se simte destul de bine, s-a obişnuit cu infuziile zilnice de Desferal, care, după 4 luni de tratament continuu, au dat deja foarte bune rezultate, scăzând feritina de la 1850 unităţi, la 850 unităţi.
Dar pompa de injectare cumpărată din Italia este o minune a tehnicii, asigurînd un grad mare de confort pentru copil, care se joacă şi se mişcă în voie, cu acul în burtă. Funcţionarea acestei pompe, asistată electronic de un minicomputer încorporat, este perfectă.
Încă o dată, le mulţumim celor ce au donat bani pentru Ştefan şi au făcut posibilă achiziţia pompei Crono Super fabricată de Cane SpA şi a consumabilelor (ace şi seringi speciale pentru acest tip de pompă) E drept că a costat ceva bani şi cumpărarea consumabilelor din Italia este foarte dificilă, dar pînă la urmă merită tot efortul şi toţi banii, dacă copilului îi este de folos.

Vizita la spitalul Gaslini din Genova


Primul contact cu clinica Italiană care a acceptat cazul lui Ştefănuţ a fost pozitiv. Spitalul Gianina Gaslini din Genova, specializat în tratarea bolilor pediatrice, se bucură de o bună reputaţie în lume şi este finanaţat de statul italian dar şi de persoane private.
Ambianţa din spital este confortabilă, foarte prietenoasă, colorată în culori calde, iar personalul medical se poartă impecabil. Toţi încearcă să facă spitalizarea cît mai suportabilă, sunt plini de afecţiune, pentru ca micuţii internaţi să fie cît mai puţin traumatizaţi, să coopereze. Curăţenia din spital este ireproşabilă. Copii sunt internaţi cu unul din părinţi, indiferent de vîrstă. Medicii explică pe înţelesul lor, fiecare pas pe care îl fac pentru tratamentul copilului. Mai multe echipe de voluntari de diferite profesii, vin în spital, să contribuie fiecare în felul lui, la îmbunătăţirea condiţiilor de spitalizare: unii vin să-i înveţe limba italiană pe copiii şi părinţii din afara Italiei, fie individual, la salon, fie la cursuri, în clasă, în locuri special amenajate din spital. Alţii se oferă să facă cumpărături din oraş, pentru părinţii ce stau internati cu copii şi au diverse nevoi. Clovni voluntari vin să se joace cu copii. Un preot a trecut pe la fiecare copil, l-a binecuvîntat discret şi i-a dăruit cărticele sau jucării adecvate vîrstei. O altă voluntară le-a oferit copiilor dvd-uri cu jocuri, filme sau desene animate, ce puteau fi folosite la dvd player-ul din dotarea ficărui salon. Un poliţist în uniformă a trecut prin saloane şi le-a oferit copiilor şepci, rucsace, tricouri, cu insemne de prietenie şi solidaritate din partea poliţistilor (si nu era vorba de nici o campanie electorală sau alte interese meschine!. Mai multe asociaţii non profit, conectate cu spitalul şi biserica, ajută familiile cu copii bolnavi să se cazeze în condiţii avantajoase, decente, în aşezăminte ale crucii roşii sau ale bisericii, îngrijite de voluntari. Am întîlnit mai multe familii de români, care se aflau cu copiii în Genova, de luni de zile sau chiar ani. De obicei, bolile copiilor sunt foarte grave. Dar, aici se face tot ce e mai bine pentru copil, şi de regulă, bolile declarate la noi acasă încurabile, acolo se rezolvă, lent, dar bine.
Concluzia mea, pe care o spun cu mare tristeţe, este că nu vom ajunge niciodată la nivelul de asistenţă medicală din ţările civilizate. Şi nu e vorba numai de bani, dotare, resurse materiale, care la noi sunt sub limita supravieţuirii sistemului sanitar, ci de mentalităţi, care nu pot fi schimbate, oricît de mulţi bani s-ar „pompa”. Afecţiunea, compasiunea, solidaritatea, nu pot fi plătite cu bani: le ai sau nu le ai, prin educaţie. Dar la noi nu se cultivă aceste sentimente nobile nici măcar în familie, iar la nivel organizaţional realizările sunt foarte timide.

%d blogeri au apreciat asta: