Vizita la spitalul Gaslini din Genova


Primul contact cu clinica Italiană care a acceptat cazul lui Ştefănuţ a fost pozitiv. Spitalul Gianina Gaslini din Genova, specializat în tratarea bolilor pediatrice, se bucură de o bună reputaţie în lume şi este finanaţat de statul italian dar şi de persoane private.
Ambianţa din spital este confortabilă, foarte prietenoasă, colorată în culori calde, iar personalul medical se poartă impecabil. Toţi încearcă să facă spitalizarea cît mai suportabilă, sunt plini de afecţiune, pentru ca micuţii internaţi să fie cît mai puţin traumatizaţi, să coopereze. Curăţenia din spital este ireproşabilă. Copii sunt internaţi cu unul din părinţi, indiferent de vîrstă. Medicii explică pe înţelesul lor, fiecare pas pe care îl fac pentru tratamentul copilului. Mai multe echipe de voluntari de diferite profesii, vin în spital, să contribuie fiecare în felul lui, la îmbunătăţirea condiţiilor de spitalizare: unii vin să-i înveţe limba italiană pe copiii şi părinţii din afara Italiei, fie individual, la salon, fie la cursuri, în clasă, în locuri special amenajate din spital. Alţii se oferă să facă cumpărături din oraş, pentru părinţii ce stau internati cu copii şi au diverse nevoi. Clovni voluntari vin să se joace cu copii. Un preot a trecut pe la fiecare copil, l-a binecuvîntat discret şi i-a dăruit cărticele sau jucării adecvate vîrstei. O altă voluntară le-a oferit copiilor dvd-uri cu jocuri, filme sau desene animate, ce puteau fi folosite la dvd player-ul din dotarea ficărui salon. Un poliţist în uniformă a trecut prin saloane şi le-a oferit copiilor şepci, rucsace, tricouri, cu insemne de prietenie şi solidaritate din partea poliţistilor (si nu era vorba de nici o campanie electorală sau alte interese meschine!. Mai multe asociaţii non profit, conectate cu spitalul şi biserica, ajută familiile cu copii bolnavi să se cazeze în condiţii avantajoase, decente, în aşezăminte ale crucii roşii sau ale bisericii, îngrijite de voluntari. Am întîlnit mai multe familii de români, care se aflau cu copiii în Genova, de luni de zile sau chiar ani. De obicei, bolile copiilor sunt foarte grave. Dar, aici se face tot ce e mai bine pentru copil, şi de regulă, bolile declarate la noi acasă încurabile, acolo se rezolvă, lent, dar bine.
Concluzia mea, pe care o spun cu mare tristeţe, este că nu vom ajunge niciodată la nivelul de asistenţă medicală din ţările civilizate. Şi nu e vorba numai de bani, dotare, resurse materiale, care la noi sunt sub limita supravieţuirii sistemului sanitar, ci de mentalităţi, care nu pot fi schimbate, oricît de mulţi bani s-ar „pompa”. Afecţiunea, compasiunea, solidaritatea, nu pot fi plătite cu bani: le ai sau nu le ai, prin educaţie. Dar la noi nu se cultivă aceste sentimente nobile nici măcar în familie, iar la nivel organizaţional realizările sunt foarte timide.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: